Cursa a treia din RES 2025… Când totul se joacă altfel decât ai planificat
Weekend de foc. Lecții grele. Un podium care nu a adus liniște.
Nu toate cursele sunt despre victorii. Unele sunt despre cum reacționezi când planul se rupe în două și tot ce rămâne e caracterul.
Cursa a treia din Romanian Endurance Series 2025 a fost un test de anduranță în cel mai profund sens al cuvântului. Nu doar pentru mașină, ci pentru toți cei din spatele ei — David, echipa, părinți, susținători.
Nimic nu e pierdut când ai echipa lângă tine.
Așa a arătat finalul unei curse grele: David, zâmbind, înconjurat de cei care l-au susținut indiferent de rezultat.
Calificări cu gust amar
Weekendul a început cu două sesiuni de calificări în care David n-a reușit să strălucească. A terminat pe locul 3 în prima sesiune și locul 4 în a doua, sub așteptări pentru el, dar parte din realitatea oricărui sezon serios: nu toate zilele sunt de vârf.
Sprintul care a schimbat tot
A urmat cursa de sprint. Acolo, o mașină scăpată de sub control s-a răsucit chiar în fața lui David, iar impactul i-a afectat sistemul de frânare și geometria. Chiar și așa, a terminat cursa pe poziția a 5-a, dar nu fără consecințe: geamul mașinii implicate s-a spart, iar la final David avea scaunul plin de cioburi de sticlă. Din fericire, fără nicio zgârietură.
Reparăm tot ce se vede. Ce nu se vede... ne așteaptă.
Echipa a lucrat până noaptea pentru a readuce mașina la o formă competitivă. Au reușit. Dar o problemă ascunsă — planetara stângă, afectată dar fără simptome evidente — a rămas nedetectată.
Cod roșu, adrenalină și un loc 4 muncit
Prima cursă de duminică a fost marcată de un nou incident care a stricat din nou geometria. În plus, pe pistă era cod roșu de caniculă. În aceste condiții extreme, David a dus mașina până la final și a încheiat pe locul 4. Un rezultat obținut cu luptă, transpirație și calm.
Echipa n-a fost completă… până a apărut Prini
Înainte de a doua cursă de duminică, în mijlocul haosului tehnic și al emoțiilor adunate peste weekend, a apărut Prini. N-a venit cu flutur de steag, ci cu grijă. A vrut să-l vadă cu ochii lui pe David. Să se asigure că e bine, că se hidratează, că mai are focul ăla în privire. Și da… echipa n-a fost completă până n-a ajuns el. A găsit același David pe care îl cunoaște: tăcut, concentrat, încăpățânat să continue. Obosit, dar hotărât.
Timp contra cronometru: schimb de amortizor și... o surpriză
În pauza dintre curse, mecanicii au descoperit un amortizor avariat. În loc să regleze geometria, au fost nevoiți să îl schimbe complet. A fost un moment tensionat, dar echipa a livrat impecabil. Până la startul cursei doi, totul părea din nou în ordine.
Oprire bruscă. Șocul de dinainte de start.
Imediat după ieșirea din boxă, în drum spre alinierea de la start pentru cea de-a doua cursă de duminică, mașina s-a oprit brusc. Planetara stângă, avariată încă din sprint, a cedat complet, fără niciun semn prevestitor. David n-a mai apucat să ajungă pe grilă. A fost readus în boxe de mașina de intervenție, iar echipa a făcut un schimb fulgerător. Când a reintrat pe pistă, avea deja trei ture întârziere.
Steaguri albastre și lecții de viață
Pe finalul cursei, a existat și un moment tensionat legat de un steag albastru și de echipa UNFAIR. David n-a vrut să le cedeze ușor poziția, într-un gest care a fost interpretat diferit. A fost însă un moment sincer, din care am învățat toți: despre fair play, despre asumare și despre cum unele decizii se văd diferit din afara mașinii.
Uneori, cea mai clară imagine a unei curse nu e cea cu podiumul. E cea cu liniștea care se așterne după cursă.
📷 Sorin Mirea / @kolegosu
Podiumul la juniori, fără aplauze interioare
Chiar și cu toate obstacolele, David a urcat pe podium la juniori. Dar n-a fost un podium care să-l bucure. A coborât de acolo cu ambiții și mai mari și cu gândul că adevăratele lui obiective nu se măsoară în clasamentele pe vârstă. Ci în ritm, în constanță, în modul în care își depășește limitele.
