Uneori problema nu este la mașină
Etapa a treia din Romanian Endurance Series a început cu o luptă pe care cronometrul nu avea cum să o arate.
Încă de la antrenamentele de vineri, David era nemulțumit. Irascibil. Nu găsea ritmul pe care îl căuta și repeta că nu reușește să se concentreze și că nu se simte confortabil în mașină. La un moment dat a început să suspecteze frânele. Echipa l-a luat în serios. Mașina a fost verificată, sistemul de frânare controlat și, pentru a elimina orice dubiu, au fost montate chiar și discuri noi. Dar senzația nu a dispărut.
David continua să spună că ceva nu este în regulă. Cronometrul, în schimb, spunea exact contrariul.
Cel mai rapid. Dar nemulțumit.
Sâmbătă au început sesiunile oficiale.
În antrenamentele libere, David a avut cel mai bun ritm. În calificări, din nou, cel mai bun timp. Iar apoi a venit Sprintul.
Pole Position. Victorie.
Din exterior, era greu să găsești o problemă într-un asemenea weekend. Din interiorul echipei, lucrurile arătau diferit. David continua să fie nemulțumit. Nu de rezultat, ci de felul în care conducea. Spunea în continuare că îi lipsește concentrarea și că nu se simte așa cum ar trebui în mașină. A încheiat sâmbăta cu o victorie și cu aceeași întrebare cu care începuse weekendul:
Ce nu funcționează?
Din karting, din nou pe aceeași grilă
Weekendul avea însă și o poveste complet diferită.
Pentru prima dată în Romanian Endurance Series, pe grilă se afla și Tudor Jercan. Tudor fusese primul coleg de echipă al lui David, în perioada în care cei doi concurau în karting pentru Grozea Racing. Ani mai târziu, drumurile lor se întâlneau din nou într-un paddock. Numai că acum karturile fuseseră înlocuite de mașini. Pentru Tudor era prima etapă în RES. Avea să o termine pe locul 5. O reîntâlnire care spune, poate, ceva și despre cât de mult drum au parcurs amândoi de la primele lor curse împreună.
Prima cursă. Când echipa vede ce pilotul încă nu vede
Pentru prima cursă de duminică, David pleca din Pole Position, poziție câștigată în calificările de sâmbătă. Dar startul nu a fost bun. A pierdut poziții și s-a trezit în situația de a recupera. Iar în prima parte a cursei, în timp ce încerca să revină spre față, a apărut primul semn serios că nemulțumirea pe care o exprimase încă de vineri avea consecințe și pe circuit.
Într-o zonă de frânare, David a apreciat greșit distanța și l-a lovit puternic din spate pe Mark Sipos.
Contactul l-a destabilizat pe Mark și i-a permis lui David să treacă în față. Conștient că poziția fusese câștigată în urma incidentului, David i-a cedat-o imediat înapoi. Dar pentru echipă incidentul a fost mai mult decât un simplu contact de cursă. Era încă un indiciu că ceva nu funcționa așa cum trebuia.
După oprirea obligatorie la boxe, situația cursei a devenit interesantă. Echipajele din față efectuaseră opriri prea scurte și urmau să fie penalizate. Din acel moment, strategia s-a schimbat. Echipa i-a cerut lui David să nu mai forțeze depășirile. Nu mai exista niciun motiv să riște. Trebuia doar să rămână aproape, să păstreze ritmul și să ducă mașina la final. Poate că instinctul unui pilot este să vadă mașina din față și să încerce să o depășească. Dar uneori cea mai bună cursă este cea în care știi când să nu ataci. David a urmat indicațiile echipei. A rămas în spatele adversarilor, fără să mai intre în lupte inutile, iar penalizările aplicate acestora au stabilit în cele din urmă rezultatul.
P1 în Race 1.
Era a doua victorie a weekendului. Dar, din nou, rezultatul ascundea povestea reală. David câștigase cursa, însă echipa tocmai luase decizia de a-l tempera pentru că văzuse ceva ce devenea din ce în ce mai greu de ignorat. Pilotul lor era rapid. Dar nu era în cea mai bună zi a lui.
Ultima cursă. De data aceasta nu mai exista plasă de siguranță
Pentru Race 2, David pornea de pe P3, poziția obținută în calificările de duminică dimineață. Prima cursă fusese câștigată inclusiv printr-o strategie prudentă. Echipa văzuse riscul, îl temperase și alesese să nu transforme o zi dificilă într-una și mai dificilă. Dar într-o cursă nouă, totul începe din nou. După doar câteva tururi, David s-a trezit din nou în luptă.
Din nou o zonă de frânare… Din nou o apreciere greșită… Și, aproape neverosimil, din nou Mark Sipos în fața lui.
De data aceasta nu mai era un contact din care cursa putea continua. Impactul a fost serios.
David a reușit să aducă mașina la boxe, iar mecanicii au început imediat să lucreze. Ca întotdeauna, au încercat să-i mai ofere o șansă. Numai că de data aceasta nu mai era vorba despre o piesă care putea fi schimbată între două tururi. Impactul afectase structura frontală a mașinii. Lonjeroanele se deplasaseră, geometria nu mai putea fi păstrată, iar planetara ieșea din poziție. Mașina devenise imposibil de condus în siguranță. Echipa a încercat. Dar nu mai exista o soluție de boxe.
Abandon.
Motorsportul este un sport de echipă și atunci când greșești
Din exterior, pilotul este personajul principal. El apare în fotografii, el urcă pe podium și numele lui apare în clasament. Dar motorsportul nu funcționează așa. Când pilotul spune că mașina nu frânează cum trebuie, mecanicii verifică frânele. Când dubiul rămâne, schimbă componente și caută problema. Când mașina intră avariată la boxe, aceiași oameni pun mâna pe componente încă încinse și încearcă să o readucă pe circuit. Inginerul de curse și șeful echipei sunt vocile care încearcă să înțeleagă ce se întâmplă. Uneori îl calmează pe pilot. Alteori îi dau exact energia de care are nevoie pentru următoarele tururi. Iar uneori trebuie să-i spună ceea ce este mai greu de auzit.
Mașina este în regulă.
De data aceasta, problema nu fusese la mașină.
Două victorii și un weekend dificil
Privit doar prin rezultate, weekendul pare aproape paradoxal. Cel mai bun ritm în antrenamentele oficiale. Pole Position. Victorie în Sprint. Victorie în prima cursă de duminică. Și abandon în ultima cursă.
David și-a păstrat locul al doilea în clasamentul campionatului, dar echipajul Fortyeight Racing și-a mărit avantajul la 11 puncte. Sunt cifrele care vor rămâne în clasament. Dar nu sunt neapărat lucrul cel mai important pe care David îl ia cu el din această etapă.
Uneori trebuie să știi să te citești și pe tine
Există o tentație firească atunci când ceva nu funcționează să cauți cauza în exterior. În mașină. În frâne. În setări. Uneori chiar acolo este.
De data aceasta nu a fost.
David spusese încă de vineri că nu se poate concentra și că nu se simte confortabil la volan. Echipa a ascultat, a verificat mașina și a eliminat, pe rând, posibilele cauze tehnice. Rezultatele bune au făcut problema mai greu de văzut. Pentru că poți fi rapid chiar și atunci când nu ești în cea mai bună formă. Poți chiar să câștigi. Dar asta nu înseamnă că totul este în regulă. Etapa a treia nu a fost doar despre două victorii și un abandon. A fost și despre responsabilitatea de a înțelege ce s-a întâmplat atunci când greșești. Fără scuze. Fără să cauți vinovați. Doar cu suficientă luciditate încât să înveți ceva din asta înainte de următorul start. Pentru că un pilot trebuie să învețe să citească mașina…
