Pe circuite concurez. În trafic nu concurez cu nimeni.
Este, probabil, ultimul lucru pe care te-ai aștepta să-l auzi de la un pilot.
Mi-am petrecut aproape zece ani în motorsport. Am concurat în karting, curse auto, motocross și, mai recent, în competiții de moto adventure.
Fiecare disciplină m-a învățat ceva diferit. Motocrossul m-a învățat să respect terenul și să accept că fiecare greșeală are o consecință. Cursele auto m-au învățat că viteza fără disciplină nu înseamnă performanță. Competițiile de moto adventure m-au învățat că uneori cel mai greu obstacol nu se trece cu accelerația, ci cu răbdare, tehnică și ajutorul celor din jur. Dar, dincolo de diferențele dintre ele, toate mi-au oferit aceeași lecție.
M-au învățat unde începe și unde se termină competiția.
Competiția aparține motorsportului. Responsabilitatea aparține traficului.
Peste câteva luni voi împlini 16 ani. Pentru prima dată voi intra în trafic ca șofer, iar imediat după aceea voi începe și drumul către permisul de motocicletă.
Poate părea ciudat, dar, după aproape zece ani petrecuți în motorsport, simt că abia acum începe una dintre cele mai importante provocări ale mele. Nu pentru că va fi dificil să învăț să conduc, ci pentru că voi deveni unul dintre milioanele de oameni care împart același drum.
Pe circuite concurez alături de oameni care au ales să fie acolo. În trafic voi merge alături de familii, copii, bicicliști, motocicliști și șoferi. Niciunul dintre ei nu a ieșit în trafic ca să participe la o competiție.
Tocmai de aceea am ales să mă alătur Caravanei Naționale de Educație Rutieră 2026–2027.
Un proiect inițiat de Raul Cazan (Biker-Man), care își propune să ducă educația rutieră în școli și licee din întreaga țară. Proiectul are la bază un Manual de Educație Rutieră și Prim Ajutor, dezvoltat în colaborare cu Poliția Română și ISU Bacău și adaptat elevilor din diferite cicluri de învățământ.
Nu m-am alăturat acestui proiect pentru că mă consider un exemplu. M-am alăturat pentru că am înțeles că, înainte să fii pilot, ești pieton. Apoi biciclist. Apoi șofer. Poate motociclist. Rolurile se schimbă, dar dorința rămâne aceeași:
Să avem grijă unii de ceilalți și să ajungem cu toții acasă.
Cred că experiența din motorsport îmi oferă o lecție pe care merită să o împărtășesc. Nu aceea că știu să merg mai repede, ci aceea că am învățat unde este locul competiției. Îmi doresc ca rezultatele mele din motorsport să îi inspire pe alți tineri să descopere frumusețea competiției, dar îmi doresc la fel de mult ca ele să le amintească un lucru simplu:
Competiția are locul ei.
Pe circuite.
Iar drumul public are un alt scop.
