Etapa 5, RES 500… când viteza trebuie ținută în frâu
RES 500 este cursa pe care toti o asteapta.
Cea mai lungă, cea mai grea, cea mai râvnită. Pentru mine, a fost diferită. Nu mai avusesem niciodată un avantaj atât de mare încât să nu fiu nevoit să forțez. Și partea interesantă e că, din perspectiva mea, nici nu forțam. Mi se părea că merg relaxat, în ritmul meu. Dar pentru prima dată, Sergiu a trebuit să îmi spună în cască să încetinesc. Aveam peste un minut avantaj și riscul nu-și avea rostul.
O experiență care nu seamănă cu nimic
Cei 500 de kilometri nu seamănă cu nicio altă cursă. Nu cu adrenalina unui sprint, ci cu tensiunea surdă care nu dispare până la final. Am simțit pentru prima dată ce înseamnă să îți dozezi energia și să controlezi ritmul. Nu toate cursele se câștigă cu atacuri. Unele se câștigă cu răbdare.
Un coechipier din GT4
Ceea ce a făcut RES 500 și mai specială a fost faptul că am împărțit mașina cu Tudor Tudurachi. Și-a făcut loc între două curse de GT4 pentru a fi alături de mine. A dus greul cursei atunci când conta cel mai mult, iar pentru mine a fost o ocazie rară să învăț din interior cum gândește și pilotează cineva obișnuit cu un alt nivel de competiție. Am concurat împreună, dar dincolo de pistă mi-a oferit calmul și experiența unui pilot de GT. La final, când s-a pus problema trofeului, a rămas o singură cupă mare. Tudor a zâmbit și mi-a cedat-o, spunând simplu că el o are deja pe cea de anul trecut. Un gest mic la prima vedere, dar enorm pentru mine.
Prietenii din paddock
Alături de mine a fost și Tudor Jercan, prieten încă din primele zile de karting. Nu a concurat, dar prezența lui în paddock a contat. Legătura noastră e mai mult decât competiție… e prietenie adevărată. Poate într-o zi vom fi din nou coechipieri, dar de data aceasta în GT.
Ca de fiecare dată, Prini nu a lipsit. M-a însoțit până în ultima clipă, urmărind fiecare moment cu aceeași atenție cu care îi pregătește pe copiii pe care îi antrenează. Chiar dacă nu a apucat poza de pe podium, trebuia să ajungă la stadion, energia lui a rămas acolo.
Dueluri și absențe
A fost un detaliu aparte și cu Andi, inginerul meu de cursă, care de această dată era pe grilă ca pilot într-o altă mașină. Nu era prima dată, și anul trecut la RES 500 fusese adversar direct. Din păcate, problemele tehnice l-au scos rapid din luptă și duelul pe care îl așteptam s-a terminat înainte să înceapă.
SNA… mai mult decât o echipă
De partea cealaltă, Sergiu a purtat dublă pălărie, Team Manager și inginer de cursă nu doar pentru mine, ci pentru întreaga echipă. Încă o dovadă că Sergiu Nicolaie Academy (SNA) nu e doar o școală, ci un loc unde se formează mentalitatea de anduranță.
Willi Motorsport, fundația din spatele succesului
Oricât de bun ar fi un pilot, în anduranță nu există victorie fără echipă. Willi Motorsport a fost din nou acolo cu mecanicii, strategiile și munca din umbră care fac diferența între a ajunge sau nu la final. În astfel de curse lungi, fiecare oprire la boxe, fiecare detaliu tehnic și fiecare decizie rapidă contează.
Privind spre ultima etapă
Cei 500 de kilometri s-au scurs altfel decât orice altă cursă. Nu au fost multe lupte directe, dar tensiunea a rămas constantă. Am încheiat etapa cu un rezultat important pentru clasament. Totul e încă deschis, iar podiumul final se va decide în ultima bătălie a sezonului.
