Bacăul nu era un loc nou pentru mine. Am tot fost aici cu câțiva ani în urmă, pe vremea când mergeam la karting.
Pe 20 septembrie m-am întors.
Am avut cu noi o mașină de curse, combinezonul și casca, dar de data asta nu venisem pentru o cursă. Nu exista cronometru și nici clasament. Aveam însă destule de descoperit. Am fost în Piața Tricolorului, alături de Biker-Man, la un eveniment organizat de IPJ Bacău împreună cu colegii de la Direcția Rutieră a Poliției Române și Caravana Educației Rutiere. În urmă cu câteva luni scriam aici de ce am ales să mă implic în proiectul de educație rutieră alături de Biker-Man.
Ideea era simplă: pe circuit concurez, în trafic nu concurez cu nimeni.
La Bacău am avut prima ocazie să vorbesc despre lucrurile astea direct cu oamenii. Și, până la urmă, am plecat și eu cu câteva lucruri noi la care să mă gândesc.
Echipamentul nu e doar pentru când mergi tare
O bună parte din discuții a fost despre echipamentul de protecție. Mai ales pe motocicletă, dar și pe bicicletă sau trotinetă.
Pentru mine casca, cizmele, genunchierele și restul echipamentului sunt ceva normal când merg la motocross, enduro sau adventure.
Fac parte din lucrurile pe care le iau cu mine. Dar când nu ești într-o cursă apare foarte ușor gândul că „merg doar puțin”, „nu merg tare” sau „doar mut motocicleta până acolo”. Tata mi-a spus de la început să nici nu mă gândesc să mut motocicleta fără cască, chiar dacă sunt doar câțiva metri. La început mi se părea poate prea strict. În timp am înțeles că avea dreptate.
Și după ce am încercat simulatorul de impact din camionul Caravanei, expresia „viteză mică” a început să însemne altceva pentru mine.
15 km/h
Simulatorul reproduce un impact la aproximativ 15 km/h. Sincer, înainte să mă urc în el nu mă așteptam la mare lucru. Am avut în motorsport un impact la aproximativ 90 km/h. Eram într-o mașină de curse, într-un scaun de competiție, prins cu centură în cinci puncte și înconjurat de structura de protecție a mașinii. Nu am simțit mare lucru. În simulator eram într-un scaun normal, cu o centură normală.
La 15 km/h m-a lovit surprinzător de tare.
Am rămas cu urma centurii pe umăr până când am ajuns acasă.
Mi-a fost greu să cred diferența. Le povesteam polițiștilor că avusesem un impact mult mai rapid într-o cursă și că aproape nu îl simțisem, iar simulatorul lor tocmai îmi lăsase semn pe umăr la numai 15 km/h. Atunci am înțeles mult mai bine cât de mult contează felul în care ești protejat în mașină.
Una este să știi teoretic că o mașină de curse și una de stradă sunt construite diferit și alta este să simți diferența.
Mașina de curse nu este mașina de stradă
Cred că simulatorul m-a făcut să mă gândesc mai serios și la mașina pe care o voi conduce eu când voi începe să circul pe drumurile publice. Sunt obișnuit cu mașini pregătite special pentru competiție și poate că tocmai de aceea unele lucruri de pe o mașină normală mi se păreau până acum mai puțin importante. După Bacău am ajuns să discutăm acasă despre mașina pentru permisul B1. Până acum ne uitam la lucruri precum dimensiuni, putere, autonomie sau cât de ușor va fi de folosit. După simulator a apărut mult mai sus pe listă încă o întrebare: Are airbag?
De ce mașina de curse arată așa
Mașina de competiție a atras destul de multă lume.
Aproape toți ajungeau la aceleași întrebări. De ce nu mai are interior? De ce au rămas atât de multe zone doar cu tabla la vedere? La ce folosesc toate barele? De ce are roll cage? De ce este lovită?
De aici începea partea interesantă.
O mașină de curse este construită în jurul pilotului și al ideii că, la un moment dat, poate exista un impact.
Roll cage-ul, scaunul, centura în cinci puncte și celelalte sisteme de protecție sunt acolo tocmai pentru situația în care ceva merge prost. Am vorbit și despre riscul de incendiu. Mașina are sistem de stingere care poate fi declanșat atât din interior, cât și din exterior. Pentru mulți dintre copii era doar încă un buton interesant pe mașină. Când întrebau ce face, de acolo pornea foarte ușor o discuție despre motivul pentru care există.
Mi-a plăcut mult partea asta.
Nu trebuia să începi cu „astăzi vom vorbi despre siguranță”. După ce afli răspunsurile începi să înțelegi de ce există toate protecțiile astea într-o mașină de curse… și cât de diferită este situația pe șosea, unde nu ai roll cage, centură în cinci puncte sau sistem de stingere. Dintr-o întrebare simplă despre o bară sau un buton ajungeai, fără să-ți dai seama, să vorbești despre siguranță.
Și copiii au ajuns la volan
Mașina nu a stat acolo doar ca exponat.
Copiii au putut să urce în ea, să vadă scaunul, roll cage-ul și cât de diferit este interiorul față de mașina în care merg ei în fiecare zi. Una dintre cele mai mari atracții a fost chiar centura în cinci puncte. Voiau să vadă cum se prinde, de ce are atâtea chingi și cum te ține în scaun. Pentru mine este ceva absolut normal. Mă leg cu ea înainte de fiecare cursă și aproape că nu mă mai gândesc la ce fac.
Pentru ei era aproape un puzzle. Și mi s-a părut interesant că exact lucrul care îi fascina pe ei era lucrul la care mă gândeam și eu după simulator: cât de mult contează felul în care centura te ține în scaun atunci când ceva se întâmplă. Unii dintre copii erau atât de mici încât abia se vedeau de după volan. A fost și puțin amuzant pentru mine. Înaintea unei curse încercăm de obicei să nu se urce nimeni în mașină. La Bacău făceam exact invers.
Și poate că un copil care vine pentru că vrea să vadă o mașină de curse pleacă de acolo știind măcar de ce pilotul are centură în cinci puncte, de ce există roll cage-ul sau de ce casca nu este doar ceva ce porți „când mergi tare”. Pentru mine e suficient ca să merite.
Poliția, văzută și altfel
Mai e ceva ce mi-a plăcut la ziua de la Bacău.
Când se vorbește despre Poliția Rutieră, cred că mulți se gândesc prima dată la control, radar sau amendă. La eveniment am văzut și partea pe care poate nu o observăm atât de des. Copiii erau fascinați de mașinile și echipamentele Poliției. Intrau în simulatoare, puneau întrebări, discutau cu polițiștii și voiau să afle cum funcționează lucrurile. Pentru ei era foarte simplu: polițiștii erau acolo ca să le arate cum pot fi mai în siguranță. Mi-a plăcut mult atmosfera asta. Pentru că rolul polițistului rutier nu este doar să apară după ce cineva a încălcat o regulă. Există și partea de prevenție, în care încearcă să ne ajute să înțelegem riscurile înainte să se întâmple ceva. Cred că evenimentele de genul ăsta ajută și la schimbarea felului în care îi vedem. Mai ales dacă începe de când suntem copii.
Mă bucur că fac parte din proiect
La final, eu și Biker-Man am primit din partea IPJ Bacău câte o diplomă de apreciere pentru implicarea în promovarea educației rutiere. M-am bucurat să o primesc.
Dar mai mult mă bucur că Biker-Man m-a chemat alături de el în proiectul ăsta și că IPJ Bacău ne-a dat ocazia să facem lucrurile astea împreună dar nu pentru că aș avea eu toate răspunsurile. Ziua de la Bacău mi-a demonstrat destul de clar că am și eu lucruri de învățat. Eu pot să povestesc ce am trăit până acum în motorsport. Biker-Man vine cu experiența lui. Polițiștii vin cu ceea ce văd ei în fiecare zi pe drumuri. Iar când pui toate lucrurile astea împreună, uneori înțelegi altfel ceva despre care credeai că știi deja destul.
O explicație îți poate spune că un impact e periculos. Dar e cu totul altceva să-l simți. Cum ar fi să mergi la un eveniment de educație rutieră crezând că 15 km/h înseamnă foarte puțin și să pleci de acolo cu urma centurii pe umăr și cu airbagul mult mai sus pe lista pentru prima ta mașină.
