David Nicolaie pe podium la Târgu Mureș, în ciuda descalificării de Ziua Copilului
Cursa de Ziua Copilului
Am ajuns la Târgu Mureș miercuri seara, cu speranța că vom avea un weekend decent. N-a fost deloc așa. Joi și vineri, cerul a decis să ne testeze cu ploaie torențială. Două zile de antrenamente îndelungate, reci și alunecoase. Exact genul de condiții care-l provoacă pe David. Doar că provocarea a venit într-un mod brutal: o schimbare greșită de treaptă a dus la avarierea motorului. Două supape bușite. Fără compresie, fără putere. Final de zi. Echipa s-a pus pe treabă cu o energie incredibilă.
Calificări cu frâne pierdute
Sâmbătă, parcă pentru a sublinia că nimic nu e într-adevăr garantat în motorsport, sistemul de frânare a cedat în sesiunea de calificări. David, obișnuit deja cu genul acesta de ghinion, a reușit să împingă mașina la limită și s-a clasat pe locurile 5 și 6 în cele două sesiuni. După reparația frânelor, a urmat cursa de sprint. Pornind de pe 5, David a ținut ritmul cu ceilalți și a terminat tot pe 5. Fără spectaculozitate, dar cu cap și constanță.
Emoții, podium și o descalificare
Duminică au fost cele două curse principale. În prima, plecarea de pe 5 a fost urmată de un spectacol pur. David a avut o viteză superioară față de orice sesiune anterioară, cu depășiri pe muchie de cuțit și momente tensionate. La un moment dat a fost prins între doi competitori, făcut sandwich, dar a țâșnit din strânsoare cu o mișcare care a ridicat toată boxa în picioare. „David are sânge rece!” a exclamat cineva, iar restul au aplaudat instinctiv.
În a doua cursă, deși a plecat hotărât, ritmul a fost vizibil mai slab. David s-a plâns de lipsa frânării, dar mecanicii au concluzionat că frânele funcționau corect, iar problema a fost mai degrabă adaptarea greoaie la temperaturile ridicate din mașină și lipsa de încredere după problemele anterioare.
În timpul cursei, atmosfera pe margine a fost intensă. Andy îl încuraja constant: „Hai David, hai! N-are nimic, trage după el!” … după ce David a raportat un contact: „S-a înfipt în parapet.” „Cine?” – întreabă Andy. „Ala roz,” îi răspunde David.
Sergiu, atent la evoluție, adaugă: „Nu ai voie să urci atât de mult! Nu ai cum să mergi atât de bine în antrenamente și acum să pierzi 7 zecimi!” apoi ii spune lui Andy: „Zi-i lui David să treacă de ăla, are ritm fals.” Dar n-a mai apucat să-i spună nimic. David deja îl depășise. „Bravo David, trage să te îndepărtezi de ăla din spatele tău!” si apoi pe final, când David pierdea din ritm, Andy a rămas calm: „Bravo David… calmează-te și mergi…”
David a încheiat tot pe 3, dar a fost descalificat pentru o eroare: jantele nu fuseseră corect înregistrate. Cu toate acestea, grație rezultatelor adunate, David a urcat pe locul 3 la juniori. Un podium cu gust dulce-amărui, dar binemeritat.
"Cursa asta a fost un carusel. Dar exact ăsta e motorsportul: nu despre cum cazi, ci despre cum te ridici."
Ce ne-a învățat ziua de 1 iunie
Pentru mulți, 1 iunie înseamnă joacă. Pentru David, a fost despre luptă. A primit o lecție despre reziliență, despre cum uneori universul te pune în genunchi doar ca să vadă dacă te ridici.
Iar pentru noi, cei din spate, a fost un memento că David, deși se bate cu adulți, rămâne un copil. Un copil care vrea să ajungă cât mai sus într-o lume care nu aține cont de vârstă.
