Era o victorie sigură… până când n-a mai fost
Primul weekend din sezonul 2026 din Romanian Endurance Series a început la Motorpark România mai complicat decât mă așteptam.
Pe hârtie, totul ar fi trebuit să fie clar. Ritm bun, experiență acumulată, încredere. În realitate, lucrurile au început exact invers.
Dar poate că exact asta aveam nevoie.
Antrenamentele, momentul în care alegi dacă mergi mai departe
Dimineața nu a arătat deloc bine. Eram cu aproape două secunde mai lent decât în testele din săptămâna anterioară, în condiții foarte asemănătoare de pistă. Simțeam că mașina nu trage.
A urmat o discuție dură cu Sergiu. Genul de discuție pe care orice pilot o are la un moment dat. Eu spuneam că mașina nu e în regulă. El îmi spunea să mă trezesc.
Ca să lămurim situația, Sergiu m-a urcat într-o altă mașină. Era o mașină adusă la circuit pentru teste, după o reparație capitală. Practic, aceeași mașină care fusese făcută praf în ultima cursă din sezonul trecut. După câteva tururi, am început să recuperez exact diferența pierdută dimineața. Apoi am coborât chiar sub timpul meu dinainte. În acel moment, lucrurile au devenit clare și momentul ăsta a făcut diferența pentru tot weekendul.
Calificările: ritmul revine
După acel moment, lucrurile s-au așezat.
Am reușit să iau pole position în ambele sesiuni de calificări, ceea ce mi-a dat avantajul să plec din prima poziție în toate cursele.
A fost genul de confirmare de care aveam nevoie după dimineața dificilă.
Sprintul și prima manșă: totul sub control
Sprintul de sâmbătă și prima cursă de duminică au mers exact cum îți dorești ca pilot: start bun, ritm constant, fără greșeli.
În prima manșă de duminică am reușit să construiesc un avans mare, în jur de 20 de secunde față de locul doi.
În acel moment, părea că weekendul e rezolvat.
Dar nu a fost așa.
Mansa a doua: când cursa se schimbă complet
A doua cursă de duminică a început la fel. Am plecat bine și am condus detașat până la jumătatea cursei.
După ieșirea de la pit, ceva s-a schimbat: timpii au început să crească, iar diferența față de ceilalți scădea rapid. În câteva tururi, am fost ajuns și depășit.
În mașină, lucrurile deveniseră haotice. La un moment dat am reușit să spun și echipei ce se întâmplă:
„Nu știu ce să fac… îmi rămâne accelerația blocată la podea.”
Problema tehnică: un detaliu mic, un efect mare
Problema a venit exact de unde nu te așteptai: mașina în care urcasem dimineață, cea refăcută complet după accidentul din sezonul trecut, a început să creeze probleme. O piuliță de la maneta schimbătorului s-a blocat lângă pedala de accelerație. De fiecare dată când acceleram la maxim, pedala rămânea blocată.
Asta însemna că trebuia să conduc cu grijă, fără să accelerez complet. Într-o cursă în care trebuia să forțez.
Ultimele tururi: o luptă pe care nu o vezi din afară
Au urmat câteva tururi în care nu mai era o luptă cu ceilalți, ci cu mașina. Am reușit să recuperez și să ajung din nou în luptă, urcând până pe locul doi.
Apoi a venit momentul care a decis finalul cursei.
Pe linia dreaptă, în timp ce încercam să gestionez accelerația, am schimbat greșit. Am băgat treapta a doua în loc de a patra. Pentru o fracțiune de secundă am crezut că am distrus motorul sau cutia. Am tras dreapta și am scos mașina de pe circuit, ca să evit un accident, apoi am realizat că mașina încă merge. Am reintrat în cursă… dar era prea târziu.
Am terminat pe locul 4.
Finalul: mai mult decât o poziție
Chiar și așa, rezultatul final al etapei a fost unul la care nu te-ai fi așteptat uitându-te doar la ultima cursă. Victorie atât la juniori, cât și la general, la egalitate de puncte, departajarea venind din calificări.
Un weekend în care nimic nu a fost simplu, dar în care fiecare moment a contat.
Mai mult decât o victorie
Weekendul ăsta nu a fost despre o cursă câștigată ușor.
A fost despre momentele în care lucrurile nu merg și trebuie să găsești o soluție.
